| Data: Miercuri, 02/02/2011, 16:50 |
Miss Norway
|
Norvegia - Istoria tarii Soarelui de la Miezul Noptii
1. Perioada preistorica si vikingii
Descoperirile arheologice arată că teritoriul Norvegiei a fost locuit cel puțin începând cu 10.000 î.Hr. Majoritatea istoricilor consideră că nucleul populațiilor care au colonizat Scandinavia se află în Germania de astăzi. În primele secole d.Hr., Norvegia de azi era împărțită în mici regate. Conform tradiției, Harald Hårfagre a reușit să unească aceste regate în 872 d.Hr., în urma Bătăliei de la Hafrsfjord din Stavanger, devenind astfel primul rege al unei Norvegii unite.
Urmeaza era vikinga in care multi norvegieni se stabilesc in Islanda, Insulele Feroe, Groelanda si in unele parti ale Britaniei si Irlandei. Orasele moderne Limerick,Dublin si Waterford au fost fondate de catre colonisti norvegieni.
2. Uniunea cu alte tari
Pe durata intregii istorii a Norvegiei, aceasta s-a unit cu celelalte tari nordice: Danemarca, Suedia. În 1319, Suedia și Norvegia au fost unite de regele Magnus Eriksson. În 1349, pesta a omorât între 50% și 60% din populație, rezultând o perioadă de declin social și economic. Politica regală a epocii a însemnat o serie de uniuni personale între țările nordice. Norvegia, Danemarca și Suedia au ajuns să fie stăpânite de regina Margrethe I a Danemarcei, când s-a creat uniunea de la Kalmar.
3. Istoria moderna
În timpul primului război mondial, Norvegia a fost un stat neutru. Cu toate acestea, Norvegia fusese obligată de Marea Britanie să cedeze o mare parte din flota ei comercială, vânzând-o Marii Britanii la prețuri mici, și a fost obligată să respecte blocada comercială impusă Germaniei. Norvegia s-a declarat neutră și în al doilea război mondial, dar a fost invadată de trupe germane pe 9 aprilie 1940.
4. Istoria postbelica
Norvegia a fost unul dintre membrii fondatori ai Asociației Europene de Liber Schimb (AELS). Două referendumuri privind aderarea la Uniunea Europeană s-au lovit de refuzul populației, totuși la limită, în 1972 și 1994.
Harald al III-lea al Norvegiei
Harald al III-lea Sigurdsson (1015 - 1066), supranumit ulterior Harald Hardråde a fost rege al Norvegiei din 1047 până în 1066. A fost și Rege al Danemarcei până în 1062. Multe dintre faptele sale sunt consemnate în Heimskringla. Moartea lui este ades folosita pentru a marca sfârșitul erei vikinge.
Harald a fost ucis în Bătălia de la Stamford Bridge, in afara orașului York. Bătălia a avut loc la 25 Septembrie 1066. Harald a luptat împotriva armatelor regelui Harold Godwinson al Angliei. Venise în Anglia cu pretenții la tronul acesteia bazate pe o ipotetică înțelegere între Magnus și Hardeknut cum că dacă unul din ei murea fără urmași, celălalt urma să moștenească și Anglia și Norvegia.
Haakon al VII-lea al Norvegiei
Haakon al VII-lea (Prințul Carl al Danemarcei, născut Christian Frederik Carl Georg Valdemar Axel) ( 1872 – 1957) a fost primul rege al Norvegiei după disoluția uniunii dintre Norvegia și Suedia din 1905. Fiind unul dintre puținii monarhi aleși, Haakon a câștigat rapid respectul și afecțiunea poporului său.
Regele este amenințat de Hitler, care-i propune să capituleze și să numească ca prim-ministru pe pronazistul Vidkun Quisling. Haakon refuză și se retrage, împreună cu miniștrii săi, la Londra, de unde domnește vreme de 5 ani. La întoarcearea în țară, la 7 iunie 1945, poporul îl întâmpină cu entuziasm și îl numește „tatăl națiunii”.
Knut cel Mare
Knut cel Mare (995 — 1035) a fost un rege viking a cărui stăpânire cuprindea Anglia, Danemarca și Norvegia, precum și părți din Suedia. Este unul dintre cei mai importanți conducători din Evul Mediu timpuriu.
Regatul întins creat de Knut a fost o realizare politică importantă a epocii, deși nu a rezistat în timp. Cronicile engleze i-au păstrat imaginea unui rege bun și pios, fapt datorat in principal relațiilor bune pe care le-a avut cu Biserica, din a cărei rânduri au provenit cronicarii epocii.
Razboaie pe care Norvegia le-a purtat
Razboiul Suedezo-Norvegian
In anul 1814, razboiul a dus la crearea unei uniuni intre cele doua tari. Au murit peste 40.000 de oameni de pe ambele parti.
Norvegia in al doilea razboi mondial
Declaraţia de neutralitate a Norvegiei nu a contat prea mult. La 9 aprilie 1940, forţele germane au atacat ţara. După lupte intense, care au durat două luni, şi în ciuda ajutorului militar acordat de Marea Britanie şi de Franţa, Norvegia a fost nevoită să capituleze.
Cea mai importantă resursă pe care o putea oferi Norvegia Aliaţilor era flota sa comercială. Aceasta era formată din peste 1 000 de nave, totalizând mai mult de 4 milioane de tone.
În total, 10 262 norvegieni şi-au pierdut viaţa în timpul războiului sau în captivitate. Aproximativ 40 000 norvegieni au fost închişi.
Harti ale Norvegiei de-a lungul timpului
Drapele ale Norvegiei de-a lungul timpului
Steagul uniunii Kalmar (neconfirmat)
|
|
