Bryan Adams este unul dintre cei mai faimoşi cântăreţi şi compozitori canadieni, iar printre marile lui pasiuni se numără fotografia, realizând în acest sens câteva expoziţii. Cele mai cunoscute albume ale sale sunt "Reckless", "18 till I die", "Waking up the neighbours".

Adams s-a născut la 5 noiembrie 1959 în Kingston, Ontario, din părinţi englezi, dar are rădăcini malteze din partea bunicii sale.

În anii `60, datorită tatălui său, care lucra ca diplomat pentru statul canadian, a avut norocul să meargă alături de familia sa în multe ţări.

Interpretul a primit Ordinul Canadei pentru contribuţia adusă muzicii şi pentru activităţile sale filantropice. Compoziţiile sale au fost nominalizate de trei ori la Oscar, iar în 2007 şi la Globurile de Aur, pentru a cincea oară, pentru piesa din filmul "Bobby".

Primul album al său, care îi poartă numele, a fost lansat în februarie 1980. Cel de-al doilea a fost scos pe piaţă numai un an după aceea şi se numeşte, "You want it you got it". Cel mai mare succes comercial de la începutul carierei sale l-a înregistrat cu materialul lansat în 1983, "Cuts like a knife". Albumele sale următoare au fost premiate cu platină, aşa cum este şi exemplul lui "Into the fire", din 1987.

"Everything I do, I do it for you", piesa care s-a clasat pe primul loc timp de 16 săptămâni consecutive în UK Single Charts a rămas şi până astăzi un record. Melodia a fost inclusă pe albumul Waking up the neighbours, lansat pe piaţă în 1991. Aceasta a fost şi coloana sonoră a filmului "Robin Hood: prinţul hoţilor", cu Kevin Costner în rolul principal.

Următorul material a fost un "best of" care conţinea însă şi melodia "Please forgive me". Tot în 2003, Bryan Adams a mai înregistrat hitul "All for love", împreună cu Rod Stewart şi Sting. Acesta a intrat pe coloana sonoră a filmului "Cei trei muschetari".

Din 1996 şi până în 1999, Adams a lansat câte un album în fiecare an. Cel mai de succes a fost "`18 till I die`" care conţinea şi piesa "Have you really loved a woman?", ce a devenit ulterior coloana sonoră a peliculei "Don Juan de Marco" cu Johnny Depp şi Marlon Brando.

După o pauză de şase ani, Adams a revenit pe piaţa muzicală în 2004 cu albumul "`Room Service`". Acesta a înregistrat un mare succes în Europa, clasându-se pe locul întâi în topuri.

O mare parte din muzica lui Bryan Adams a fost fie scrisă special pentru filme sau pentru a intra pe coloana sonoră a 42 de pelicule.

17 martie 2008 este data la care artistul a lansat albumul "`11`", iar primul extras "`I thought I`d seen everything`" se bucură de un mare succes.

Adams este vegetarian strict, a avut apariţii episodice în două filme, iar în prezent locuieşte în Anglia.

Marea sa pasiune o reprezintă fotografia, iar lucrările sale au fost publicate în ediţia britanică Vogue, în "L`uomo Vogue", "Vanity Fair", "Harper`s Bazaar", "Esquire" şi multe altele.

Ca fotograf, Bryan a lucrat cu Robert Plant, Joss Stone, Placido Domingo, Celine Dion, Moby, Amy Winehouse şi Morrisey.

Michael Bublé, (născut Michael Steven Bublé la 9 septembrie 1975) este un actor, cântăreţ de big band, interpret, crooner şi cântăreţ de soft jazz italiano-canadian, nominalizat pentru premiul Grammy şi multiplu nominalizat pentru premiul muzical Juno.

Deşi a avut un succes relativ modest în Statele Unite la sfârşitul anilor 1990 şi începutul anilor 2000, albumul său omonim din 2003 a atins top ten din Australia, Marea Britanie şi ţara sa natală, Canada. În 2004, un album şi video live, intitulat "Come Fly with Me" a fost listat de revista muzicală Billboard atingând poziţii bune în top 40 din Australia. Interpretul a avut succes comercial în Statele Unite cu albumul "It's Time".

Cel de-al treilea album al său, "Call Me Irresponsible", lansat la 1 mai 2007, a înregistrat succese în diferite categorii de clasificare muzicală (în special melodia "Everything"). A vândut peste 11 milioane de albume.

Michael Bublé locuieşte în Vancouver.

Şi-a făcut studiile la universităţile McGill şi Columbia. A debutat în 1956 cu volumul de versuri “Să comparăm mitologii” dar faima i-a adus-o cel de-al doilea ciclu, “The Spice Box of Earth” (“Cutia cu mirodenii a planetei”).
Cohen a călătorit prin Europa şi s-a stabilit în insula grecească Hydra, unde a locuit timp de 7 ani alături de soţia sa Marriane Jensen şi de fiul lor, Axel.
În Grecia a scris mai multe volume, controversatul volum de versuri “Flowers For Hitler” (1964) precum şi două romane, “The Favorite Game” (“Jocul favorit“, Polirom, 2003) (1963), şi “Beautiful Losers” (“Frumoşii învinşi, Polirom”, 2004) (1966). La publicarea lor, ziarul Boston Globe declara, "James Joyce nu a murit. Trăieşte în Montreal şi se numeşte Cohen." Ele s-au vândut în 800.000 de exemplare în lumea întreagă. "Joaca preferata" a fost deja tradus în limba româna (în 1963; Editura Polirom, 2003). Celălalt roman, "Frumoşii invinşi" (Editura Polirom, 2003) a văzut lumina tiparului trei ani mai târziu.
Cohen a trăit intermitent în Anglia, pe insula grecească Hydra, în California şi la New York. Cele mai faimoase poezii ale sale şi cântece se numesc “Bird on a wire”, “Famous Blue Raincoat”, “Marianne”.
Este autorul unui număr impresionant de volume de versuri bine primite de critică dar şi al unei discografii care a făcut din el idolul mai multor generaţii. Primul sau disc a fost remasterizat şi vocea lui groasă, guturală a fost modificată pentru a semăna cu cea a lui Bob Dylan, pe atunci în mare voga. A început să imprime la studiorile din Nashville, cele care l-au lansat pe Elvis Presley şi vocea sa a revenit la tonalitatea sa normală.
După o şedere de câţiva ani într-o mănăstire budistă, în 2001 a avut o revenire spectaculoasă în lumea muzicii cu Zece cântece noi, disc ce l-a adus din nou in clasamentele de specialitate şi pe primele pagini ale revistelor.
Ultimul sau album, apărut în 2004, se numeşte “Dear Heather”.
[img] http://upload.wikimedia.org/wikiped....127.jpg [/img]

[img] http://www.statesman.com/news....01w.jpg [/img]

[img] http://cifraclub.terra.com/contrib....mg]

[img] http://i560.photobucket.com/albums....mg]

[img] http://www.bestfan.com/blog....ver.jpg [/img]

[img] http://exposedtolife.files.wordpress.com/2008/08/fefe_dobson.jpg [/img]

Nelly Kim Furtado (născută 2 decembrie 1978) este o cântăreaţă-compozitoare, producătoare şi actriţă de origine canadiană, care deţine cetăţănie portugheză.
Furtado a devenit cunoscută în 2000, odată cu lansarea albumului de debut, “Whoa, Nelly!”, care include melodia câştigătoare a unui Grammy, “I'm like a Bird”. După ce a devenit mamă şi a lansat albumul de mai puţin succes, “Folklore” (2003), s-a reîntors cu albumul “Loose”, de pe care a lansat melodii de succes precum hiturile #1 în Statele Unite “Promiscuous” şi “Say It Right”, precum şi hitul britanic #1 “Maneater”.
Furtado este cunoscută pentru faptul că experimentează cu diferite instrumente, sound-uri, genuri, limbi şi stiluri vocale. Această diversitate a fost influenţată de interesul în diferite culturi şi de gama variată de gusturi în muzică.

Începutul vieţii
Nelly Furtado s-a născut în oraşul canadian Victoria, British Columbia, părinţii ei , Maria Manuela and António José Furtado, fiind imigranţi din Portugalia. Părinţii ei se născuseră pe insula São Miguel, emigrând în Canada la sfârşitul anilor 1960. Furtado are o puternică legătură cu Portugalia. La patru ani a început să cânte în limba portugheză. Nelly Furtado a fost botezată după gimnasta sovietă Nellie Kim. Crescută într-o familie romano-catolică, Furtado a cântat pentru prima dată la vârsta de patru ani, într-un duet cu mama sa la biserică de Ziua Naţională a Portugaliei. Cu toată că e ambiguă când vine vorba de credinţa în divinitate, a afirmat că crede în Dumnezeu, Cele 10 porunci, şi evită Cele 7 păcate. A început să cânte la instrumente la vârsta de 9 ani, învăţând să cânte la trombon şi ukulele, iar în următorii ani la chitară şi la clape. La 12 ani, a început să compună cântece, iar ca adolescentă, interpreta într-o fanfară portugheză. Nelly s-a obişnuit cu munca datorită familiei; a petrecut opt veri lucrând ca servantă cu mama ei. A declarat că datorită faptului că provine din clasa muncitoare, s-a schimbat într-un mod pozitiv.
Primii muzicieni cu care Nelly a intrat în contact au fost rapperii şi DJii. În timpul unei veri în care vizita oraşul Toronto, la scurt timp după ce terminase clasa a 11-a, Furtado l-a întâlnit pe Tallis Newkirk, membru al formaţiei hip hop Plains of Fascination. Aceasta a contribuit cu vocea la melodia “Waitin' 4 the Streets” de pe albumul lor din 1996, “Join the Ranks”. După ce a absolvit liceul Mount Douglas Secondary School în 1996, s-a mutat în Toronto. Anul următor, a format un duo trio hop cu Newkirk, numit Nelstar. Totuşi, Nelly a simtit că stilul acesta nu o reprezintă, şi nici nu-i permite să-şi arate abilităţile vocale. A părăsit formaţia şi s-a pregătit să plece acasă.
Înainte să se mute totuşi, a cântat la un spectacol pentru tinerele talente.. Interpretarea ei i-a atras atenţia lui Gerald Eaton, vocalistul de la The Philosopher Kings, care i-a propus să compună cu el. El şi colegul de trupă Brian West au ajutat-o pe Nelly să producă o înregistrare demo. A părăsit Toronto, dar s-a reîntors pentru a înregistra mai mult material cu Eaton şi West. Materialul înregistrat în acest timp, a dus la semnarea unui contract cu DreamWorks Records în 1999. Primul single a lui Nelly a fost “Party's Just Begun (Again)”, şi a fost inclus pe coloana sonoră “Brokedown Palace: Music from the Original Motion Picture Soundtrack”.

Începutul succesului
Furtado a continuat colaborarea cu Eaton şi West, cei doi fiind co-producătorii albumului ei de debut, “Whoa, Nelly!”, care a fost lansat în octombrie 2000.
După lansarea albumului, Furtado a plecat în turneul nord american “Burn in the Spotlight”, urmat de apariţia la festivalul organizat de Moby, “Area Festival”.
Albumul a fost un succes internaţional, de pe el fiind lansate trei singleuri internaţionale, şi unul regional. Primul single, “I'm like a Bird” a devenit unul din cele mai de succes melodii ale anului 2000, atingând poziţii de top 5 în toată lumea. Mai târziu a primit un premiu Grammy pentru Cea mai bună interpretare pop vocală. Al doilea single, “Turn off the Light” a devenit primul ei hit de top 5 în Statele Unite (#5) şi United World Chart (#3), şi al doilea în Marea Britanie (#4), Polonia (#3) şi Noua Zeelanda (#1). “Shit on the Radio (Remember the Days)”, care a fost al treilea single, a ratat Billboard Hot 100, devenind primul dintr-o serie lungă de melodii ale cântăreţei care nu au intrat în topul american , şi ratând top 10 în alte regiuni ale globului (UK #18, Elveţia #43, Germania #67). Un al patrulea single, “Hey, Man!”, a fost lansat doar în anumite regiuni (Olanda, Germania, Canada).
Albumul a fost primit călduros de critici datorită amestecului inovator de genuri variate.”Slant Magazine” a scris despre album că este „un antidot delicios şi revigorant împotriva armatei de 'prinţese pop' şi formaţii rap-metal care au pus stăpânire pe muzică, la început de mileniu.”

Potrivit revistei “Maclean's” magazine, “Whoa, Nelly!” s-a vândut în peste 5 milioane de copii în toată lumea.
În 2002, Furtado a acceptat colaborarea trupei Jurassic 5 de a apărea pe una din piesele lor, “Thin Line”, de pe albumul lor, “Power in Numbers”.

2003 - 2005: Folklore

Al doilea album de studio, “Folklore” a fost lansat în noiembrie 2003. Ultima piesă de pe album îi este dedicat fiicei ei, Nevis. Primul single, “Powerless (Say What You Want)”, nu a intrat în Billboard Hot 100, dar a avut succes în alte ţări, piesa ajungând pe locul 9 în United World Chart Al doilea single, “Try” a fost ultimul lansat în Statele Unite, datorită poziţiilor dezamăgitoare ale melodiilor lansate anterior; piesa a fost un succes în ţările latino-americane (#1 în Mexic şi Chile), având însă poziţii slabe în restul topurilor internaţioanale. Al treilea single a fost “Força” („forţă” în portugheză), imnul oficial pentru Campionatul European de Fotbal 2004. Furtado a interpretat melodia la Lisabona în timpul finalei, echipa naţională a Portugaliei fiind una din finaliste. Albumul nu a avut un succes la fel de mare ca cel de debut, parţial şi datorită influenţelor mai puţin pop dar şi datorită schimbărilor de la DreamWorks; compania tocmai fusese vândută grupului Universal Music. În 2005, DreamWorks Records, alături de mulţi artişti inclusiv Furtado, au fost absorbiţi de Geffen Records.

2006 - 2008: Loose
Al treilea album de studio al cântăreţei, “Loose”, a fost lansat în iunie 2006. Albumul a fost primit bine de majoritatea criticilor, apreciind efectul „revitalizant” pe care l-a avut Timbaland asupra ei unii subliniind însă faptul că a renunţat la rădăcinile ei folk şi rock în favoarea celor R&B şi hip hop, pentru a vinde mai mult. Cu acest album, produs în mare parte de Timbaland, Furtado a experimentat noi influenţe, precum cele R&B, hip hop şi muzica anilor '80. Aceasta a descris albumul ca fiind „punk-hop şi modern.” A atribuit sound-ul tineresc al acestuia, fiicei ei de doi ani, Nevis. Patru single-uri principale au fost lansate în diferite regiuni ale globului: melodia spaniolă cu influenţe de reggaeton “No Hay Igual “(featuring Residente Calle 13), melodia hip hop “Promiscuous” (featuring Timbaland), pentru care a câştigat premiul Melodia pop a anului la premiile Billboard Music Awards, melodia “Te Busqué” (featuring Juanes) şi “Maneater”.
“Loose” a devenit cel mai de succes album din cariera cântăreţei până acum. A ajuns pe locul 1 în topurile albumelor din mai multe ţări, inclusiv Statele Unite şi Canada, de pe el fiind promovate pe lângă “Promiscuous” şi “Maneater”, alte melodii de succes precum “Say It Right” şi “All Good Things (Come to an End)”.
În 2007, Furtado şi Justin Timberlake au fost invitaţi pe melodia “Give It to Me” a lui Timbaland, acesta devenind al treilea hit #1 al ei în Statele Unite şi al doilea în Marea Britanie.
Pe 16 februarie 2007, Furtado a plecat în turneul mondial Get Loose. S-a întors în martie în oraşul ei de baştină, Victoria, pentru a susţine un concert la Save-On Foods Memorial Centre. În onoarea vizitei sale, oficialităţile oraşului au declarat ziua de 21 martie 2007, prima zi de primăvară, Ziua Nelly Furdato. Pe 1 aprilie, a fost gazda premiilor Juno 2007 din Saskatoon, Saskatchewan, gâştigând la toate cele 5 categorii la care fusese nominalizată, inclusiv Albumul anului şi Melodia anului. A fost prezentă şi la Concertul în memoria prinţesei Diana de la Stadionul Wembley din Londra de pe 1 iulie, unde a interpretat “Say It Right”, “Maneater” şi “I'm Like a Bird”.
În 2007, Furtado, Timbaland şi Justin Timberlake au apărut pe melodia “Party Control” de pe albumul “Tha Carter III” a lui Lil Wayne. Furtado a apărut şi în videoclipul “Rockstar” a formaţiei rock Nickelback, alături de alte celebrităţi precum Lupe Fiasco şi Gene Simmons.
Pe 9 septembrie 2007, Furtado a interpretat la MTV Video Music Awards alături de Justin Timberlake şi Timbaland, melodia “Do It”, în medley cu “The Way I are”, “Lovestoned” şi “Give it to me”. În octombrie Furtado a fost nominalizată la trei premii MTV Europe Music Awards, câştigând la categoria Albumul anului.
După succesul albumui “Loose”, Furtado şi-a lansat primul DVD live, intitulat “Loose the Concert”, care conţine hiturile ei din 2006 şi 2007, precum “Maneater”, “Say It Right” şi “All Good Thing (Come to an End)”, şi un cover după melodia “Crazy” a trupei Gnarls Barkley.
“Loose” a fost ales pentru a promova noua gamă de iPoduri, apărând în reclame şi chiar pe cutie.
În 2007, Nelly Furtado a dat informaţii revistei “Flare” în legătură cu o melodie care avea s-o înregistreze cu Kylie Minogue odată cu reîntoarcerea celei din urmă pe scenă după lupta cu cancerul. Cu toate că melodia nu a fost inclusă pe albumul X, Kylie a menţionat că melodia „este remarcabilă” şi că plănuieşte să o promoveze. A declarat „Abia aştept să mă întorc în studio şi să-l înregistrez pentru că o cunosc pe Nelly şi ne-am simţi grozav împreună.”

Viaţa personală
Pe 20 septembrie 2003 în Toronto, Furtado a dat naştere fiicei ei, Nevis, tatăl ei fiind DJ-ul Jasper Gahunia. Furtado şi Gahunia, care fuseseră buni prieteni timp de câţiva ani, au rămas împreună timp de patru ani, despărţindu-se în 2005. Furtado a declarat pentru revista “Blender” că au rămas prieteni, şi se ocupă amândoi de Nevis.
În iunie 2006, într-un interviu cu revista “Genre”, Furtado a fost întrebată „dacă a simţit vreodată atracţie faţă de femei”, la care a răspuns „Absolut. Femeile sunt frumoase şi sexi.” Unii au interpretat declaraţia, ca fiind un anunţ al bisexualităţii dar în august 2006, a confirmat că este „heterosexuală, dar deschisă.” În noiembrie 2006, Furtado a dezvăluit faptul că a refuzat oferta revistei “Playboy” de a poza în revistă, îmbrăcată însă, în schimbul sumei de 500.000 de dolari.

Influenţe
În timpul adolescenţei, Furtado a fost fana mai multor genuri de muzică, în special R&B, hip hop, hip hop alternativ, drum and bass, trip hop şi fado, bossa nova şi muzică indiană. Prin interpreţii care au influenţat-o se numără Jeff Buckley, Madonna, Janet Jackson, Oasis, Caetano Veloso, Esthero, Amalia Rodrigues, Enya, Nusrat Fateh Ali Khan, Cornershop, TLC, U2, Mary J. Blige, Digable Planets, De La Soul, Radiohead, The Smashing Pumpkins, The Verve, Mariah Carey şi Beck.

Apariţii în filme
Primul rol al lui Furtado, după cele din şcoală, a fost rolul Avei Brandt, o hoaţă profesionistă şi victimă a violenţei în familie, în serialul “CSI: NY”. A fost criticată pentru această interpretară, primind numele de „Nelly Retardo”. A apărut şi în serialul “One Life to Live”, jucându-se pe ea. Rolul a constat în interpretarea unor melodii de ale ei într-un club. A mai avut un rol în telenovela portugheză de succes, “Floribella”.
Într-un interviu acordat unui post de radio francez, Planète Rap, Nelly a declarat că ia lecţii de actorie când se află în Toronto, şi că lucrează la un film, dar care este momentan amânat..
[img] http://fond-ecran.imagup.com/p15-152-wallpaper-nelly-furtado.jpg [/img]

Geddy Lee (născut Gary Lee Weinrib pe 29 iulie 1953) este un muzician canadian, mai cunoscut ca solist vocal, basist şi claviaturist al formaţiei canadiene de muzică rock Rush. Lee s-a alăturat grupului în septembrie 1968, la invitaţia prietenului său din copilărie Alex Lifeson. Lee l-a înlocuit pe Jeff Jones, liderul de atunci al grupului.
Activitate
Câştigător a mai multe premii, Lee a influenţat prin stilul şi tehnica de chitară bas mai mulţi muzicieni din genurile rock şi metal, printre care Steve Harris (Iron Maiden), John Myung (Dream Theater), Les Claypool (Primus) şi Cliff Burton (Metallica).
Pe lângă activarea în Rush, Lee a produs albume ale altor muzicieni, precum formaţia Rocket Science. Primul album solo al lui Lee, “My Favourite Headache”, a fost lansat în anul 2000.
Împreună cu colegii de formaţie — Lifeson şi bateristul Neil Peart —, Lee a fost ridicat la gradul de Ofiţer al Ordinului Canadian în data de 9 mai 1996. Trioul a fost prima formaţie rock ce a primit onorurile în calitate de grup.
Pe 1 mai 2007, Rush a lansat “Snakes & Arrows”, cel de al optsprezecelea album de studio. Lee şi colegii lui au întreprins un turneu nord-american de promovare a albumului, început în Atlanta pe 13 iunie 2007 şi încheiat pe 24 iulie 2008.
[img] http://fromthepoint.com/wp-content/uploads/2010/04/geddy.jpg [/img]

[img] http://www.metal-archives.com/images/1/1/1/8/111863_photo.jpg [/img]

Carieră
1967 a fost anul în care Joni Mitchell s-a mutat în New York City pentru a-şi îndeplini visele muzicale. A cântat pe toată Coasta de Est a Americii, din Philadelphia, Boston, Fort Bragg şi până în Carolina de Nord. Obişnuia să cânte în cafenele şi baruri, creându-şi între timp propriul material. N-a trecut mult până ce stilul ei inovativ şi compoziţiile deosebite au devenit cunoscute. Primele ei cântece, "Urge for Going", "Both Sides Now" şi "Chelsea Morning" au fost interpretate de diverşi artişti ai momentului, printre care şi Judy Collins. David Colby a fost cel care a influenţat-o pe Joni să-şi interpreteze propriile creaţii. Din acel moment a început progresul canadiencei pe scena muzicii folk din Statele Unite ale Americii. Astfel a apărut în martie 1968 primul album semnat Joni Mitchell, sub egida Reprise Records. Albumul se numea “Song to a Seagull”. Mitchell a demarat promovarea noului album prin turnee în toată America, iar spiritul creator a ajutat-o să scoată următorul album, “Clouds”, în aprilie 1969. Acesta includea unele din cântecele ei deja cunoscute, “Chelsea Morning”, “Both Sides Now” şi “Tin Angel”, dar într-o interpretare inedită. Aprecierile nu au întârziat să apară. În martie 1970, “Clouds” i-a adus primul premiu Grammy pentru cea mai bună interpretare folk. Tot în 1970, Joni a fost numită Top Female Performer de către Melody Maker, cea mai citită revistă de muzică pop din Marea Britanie.
Albumul "Blue", scos pe piaţă în iunie 1971, a reprezentat un succes aproape instantaneu, ajungând în top 20 în Billboard Album Charts pe luna septembrie şi British Top 3. Single-ul ales de pe album a fost piesa „Carey”, dar majoritatea pieselor aveau o muzicalitate care marca un real progres din punct de vedere al orchestraţiei, al instrumentelor utilizate şi al părţilor ritmice simple şi, în acelaşi timp, emoţionante. Albumele care au urmat, "For the Roses", "Court and Spark", "The Hissing of Summer Lawns", "Hejira" şi toate până la retragerea ei de pe piaţa muzicală (în 2002) au venit să accentueze succesul cantautoarei şi inovaţia în materie de stiluri muzicale.

Stil muzical
Deşi unele dintre cele mai populare cântece ale lui Joni au fost înregistrate folosind pianul, merită menţionat faptul că aproape toate cântecele compuse pe chitară au un tuning special, non-standard; Joni a scris cântece în aproximativ 50 de tonalităţi diferite, pe care ea însăşi obişnuia să le numească Joni’s weird chords. În principiu, acordurile folosite de ea sunt simple, dar variaţiile de tonalităţi şi ritmurile alternative de ciupit fac ca sunetul chitării să fie unul special. În 1995, unul dintre prietenii apropiaţi ai lui Mitchell, Fred Walecki, proprietar al Westwood Music în Los Angeles, a găsit o soluţie pentru problemele care apăreau în timpul concertelor live ale cântăreţei, când aceasta schimba des tonalităţile. Walecki a conceput o chitară stil Stratocaster care să funcţioneze cu sistemul Roland VG-8 (Virtual Guitar), capabil să configureze electronic numeroase tonalităţi.
În 2003, revista Rolling Stones a desemnat-o pe locul 72 în topul Greatest Guitarists of all time. Dintre femeile care apar în acest clasament, ea deţine cea mai înaltă poziţie.
Muzica lui Joni Mitchell a influenţat artişti precum: Tori Amos, Led Zeppelin, Alanis Morissette, Bjork, Counting Crows, Kate Bush, Jeff Buckley, Elvis Costello, Janet Jackson, George Michael, Annie Lennox, Madonna, Prince, Roxette, KT Tundstall, Seal. Spre exemplu, cântecul lui Prince, Balada lui Dorothy Parker de pe albumul Sign O the Times (1987), aduce un tribut cântăreţei, atât prin armonicele tipic Mitchell cât şi prin utilizarea aceleeaşi tehnici de compoziţie. Mulţi artişti de talie internaţională s-au bucurat de succes făcând coveruri după piesele lui Joni Mitchell. Big Yellow Taxi în varianta Counting Crows a fost un real succes pentru trupă. Artişti rap precum Kanye West şi Mac Dre au utilizat în piesele lor mostre din partiturile ei. Annie Lennox a făcut un cover după piesa “Ladies Of the Canyon”, iar Mandy Moore a cântat cunoscuta “Help Me”. “A Case of You” a fost preluată de Tori Amos, Michelle Branch, Jane Monheit, Prince şi Diana Krall. Versiunea lui Prince a apărut pe compilaţia “A Tribute to Joni Mitchell”, alături de reinterpretările: Bjork (“The Boho Dance”), Caetano Veloso (“Dreamland”), Sufjan Stevens (“Free Man in Paris”) şi Cassandra Wilson (“For the Roses”).

Premii şi onoruri
În anul 1995, Mitchell a primit premiul Billboard’s Century Award. Un an mai târziu i s-a acordat premiul Polar music Prize. În 1997, Mitchell a fost adăugată în The Rock and Roll Hall of Fame, dar nu a participat la ceremonie.
A primit nouă premii Grammy de-a lungul carierei, primul obţinându-l în 1969, iar cel mai recent în 2008. în 2002 a primit premiul Grammy Lifetime Achievement Award, fiind descrisă ca una dintre cele mai importante femei ale epocii rock şi o influenţă puternică asupra tuturor artiştilor care îmbrăţişează diversitatea, imaginaţia şi integritatea.
Dar Mitchell nu a fost onorată doar cu premii muzicale, ea a fost extrem de apreciată în Canada pentru succesele ei artistice, astfel încât în 2002 a devenit purtătorul Ordinului Canadei.
În 1999 Mitchell a ajuns pe locul 5 în topul VH1 “The Greatest Women of Rock’n Roll”, iar în noiembrie 2006 albumul său, “Blue” a intrat în topul “All time 100 Albums”, realizat de revista Time.
[img] http://www.altmanphoto.com/joni.mitchell.2.fr.jpeg [/img]

Justin Bieber (n. 1 martie 1994) este un cântăreţ de muzică pop/R&B de origine canadiană.
Şi-a început cariera profesională pe Youtube, unde a fost descoperit de Scooter Braun, care mai târziu i-a devenit manager. Braun a aranjat ca Justin să-l întâlnească pe Usher la Atlanta, Georgia, ceea ce a rezultat în semnarea unui contract cu casa de discuri Island Records. Acesta a declarat ca rappul este viata lui dar inca nu poate sa cante.
Prima parte a albumului sau '”My World” a debutat pe locul 6 în U.S Billboard Hot 200 şi pe locul 1 în Canadian Albums Chart.
În mai puţin de o lună de la lansare, albumul a fost certificat cu platină în Canada şi în mai puţin de două luni de la lansare, a fost certificat cu platină în SUA.
Bieber este singurul artist care are toate cântecele de pe un album în topul U.S Hot 100.
Bieber a fost numit cel mai mare star din 2009 de J-14, noul-venit al anului de MuchMusic, a fost listat de Celebuzz în topul 10 al vedetelor de pe Youtube şi a fost votat pe locul 5 în topul celor mai bune exemple ale anului 2009 de AOL's JSYK. Noul sau single "baby" alaturi de Ludacris reprezinta cel mai mare hit al sau, plasându-se pe locul 5 in SUA şi pe locul 3 in Canada. Cântecul ocupa poziţii fruntaşe şi în Noua Zeelandă, Australia şi Europa. Bieber a colaborat şi cu Sean Kingston pentru melodia "Eenie meenie". Cea de-a doua parte a albumului My World a fost lansată pe 23 martie 2010 şi a obţinut locul 1 în Billboard 200. La vârsta de 16 ani, Bieber este cel mai tânăr artist solo din istorie care are un album pe locul 1 în Billboard 200, după albumul lui Stevie Wonder din 1963.

Viaţa şi cariera
În 2007, Justin a început să-şi posteze propriile videoclipuri pe YouTube, cântând melodiile lui Usher, Chris Brown, Stevie Wonder, Ne-Yo, etc. Scooter Braun l-a descoperit şi l-a trimis în Atlanta, Georgia unde îl cunoaşte pe cântăreţul R&B Usher. O săptămână mai târziu, Bieber se bucură de privilegiul de a cânta pentru Usher care este interesat de acesta şi îi oferă o audiţie cu Antonio L.A. Reid de la Island Records.
A semnat contractul cu Island records în octombrie 2008.
Justin Timberlake a dorit să colaboreze cu el, dar acesta în cele din urmă a încheiat contractul cu Usher.
Justin Bieber isi indreapta atentia catre actorie. Acesta a castigat un rol in serialul CSI: Crime Scene Investigation, anunta postul de televiziune CBS. Bieber va interpreta personajul unui pusti care este constrans sa ia o decizie extrem de importanta in ceea ce-l priveste pe singurul sau frate.
Cantaretul pop va aparea prima oara in sezonul CSI din septembrie, urmand sa-si mai faca si alte aparatii pe parcursul anului, pana la epuizarea scenariului.
Producatorii serialului au fost cei care l-au contactat pe Justin, atrasi fiind de succesul pe care l-a inregistrat artistul cu cele 250 de milioane de vizualizari pe YouTube ale videoclipului „Baby.”
„Ne-ar placea sa credem ca fenomenul CSI-ului a avut acelasi impact asupra culturii populare (n.r. asemenea pieselor lui Justin). Posibilitatea de a aduce impreuna cele doua performante reprezinta o atractie deosebita pentru audienta”, au declarat producatorii CSI intr-un comunicat de presa. Aparitia lui Justin Bieber este programata sa fie difuzata pe 23 septembrie
12 septembrie 2010 castiga premiul "Best new artist" (cel mai bun nou artist) la Video Music Awards 2010 in Los Angeles. Tot aici are sansa de a filma noul lui videoclip pentru piesa "U smile" din cel de-al doilea sau album. Colaboreaza cu Kanye West si Raekwon pentru piesa "Runaway Love".
O competitoare nu tocmai pe masura este Lady Gaga cu care se întrece, nu numai in topuri, ci si pe facebook, twitter si youtube. In timp ce pe twitter Justin este "Regele", pe facebook si, mai nou pe youtube, domină Gaga. Conduceerea pe youtube a câstigat-o Gaga in Octombie 2010 cand a ajuns la 1 mld de vizualizari, spre deosebire de JB care va ajunge la 1 mld, poatein luna noiembrie.
Apare si Videoclipul piesei "U smile" in luna octombrie , filmat in LA. Aici este surprins bieber ca se îndragosteste de o fană, se intalnesc si de simt bine impreuna. filmarile au fost realizate intr-un teatru din oras. un video exceptional - merita vazut.
Tot in luna Octombrie Justin a dat spre vanzare prima sa carte scrisa de el: „Justin Bieber – First Step 2 Forever: My Story.”. Aici este povestita toata viata sa, cu bune si cu rele, iar la aparitie, cartea s-a situat printre cele mai vandute carti din lume. Dupa aceasta Justin lucreaza si la un film despre viata lui care se va numi "Never say Never" şi care va aparea de Sfantul valentin in 2011. Acesta va contine imagini din spectacolele din "My world tour" - turneul de pomovare în America de Nord a albumului "My world 2.0". Pana acum a apraut doar trailer-ul acestuia.
6 Noiembrie 2010 - dupa ce la VMA Justin a beneficiat doar de un premiu, la European Music Awards a mai castigat 2: "best male singer" (cel mai bun cantaret din lume) si "best push act". De asemenea la EMA el a avut onoarea sa fie gazdă digitală. In timpul show-ului, dat live pe mtv.ro, el comunica pe twitter cu fanii lui si nu numai.
[img] http://sm-a1.yimg.com/image....vDA--~B [/img]

[img] http://www.singersroom.com/artist/2009/03/Melanie_Fiona_1.jpg [/img]

Alanis Nadine Morissette (născută la 1 iunie 1974, Ottawa, Canada) este o compozitoare, cântreaţă, producătoare de înregistrări şi (ocazional) actriţă canadiană. Morissette este deţinătoarea a 12 Premii Juno şi 7 Premii Grammy, vânzând peste 60 de milioane de albume în întraga lume.
Alanis Morissette a început cariera sa în Canada, înregistrând ca adolescentă două albume realizate în stilul dance-pop, “Alanis” şi “Now Is the Time”, la casa de discuri MCA Records. Debutul său internaţional s-a făcut cu albumul “Jagged Little Pill”, care este realizat într-o manieră influenţată de muzica rock şi deţine onorantul loc de a fi cel mai bine vândut album în lume al unei muziciene din Statele Unite. Ulterior, Morissette a intervenit decisiv în calitate de producător al propriilor sale albume, producând “Supposed Former Infatuation Junkie”, “Under Rug Swept”, “So-Called Chaos” şi albumul în pregătire “Flavors of Entanglementt”
[img] http://sm-a1.yimg.com/image....vdg--~B [/img]