Istoria Australiei" se refera la istoria Commonwealth-ului Australiei si a oamenilor care au trait si traiesc pe acest teritoriu, inclusiv indigenii si colonizatorii acestuia.
Australia nu a fost intotdeauna in locatia si forma in care este recunoscuta astazi. Cu milioane de ani in urma, aceasta a fst o parte din gigantica zona numita Gondwanaland. Ulterior, tara s-a despartit de aceasta masa gigantica de teren, si in jurul epocii mezozoice, dinozaurii au cutreierat pamantul. Dupa moartea dinozaurilor,, mamiferele au inceput sa domine si a aparut primul semn al omenirii pe acest continent:"Primii Australieni", Aborigenii!

Primii Australieni

Este un fapt cunoscut ca, la momentul venirii colonizatorilor, aborigenii au fost nemultumiti. Acestia au insa si un "crez" al pamantului lor, un scurt text in care cred. Aceasta este reproducerea oarecum exacta: "Acesta este pamantul nostru. Merge inapoi, un drum lung inapoi, in Timpul Visurilor, in taramul Viselor noastre. Ne-am asezat aici, si acum tot ce a ramas ca semn al prezentei noastre, sunt cenusa si oasele animalelor moarte pe care tinerii nostri le-au omorat. Curand, urmele noastre vor fi sterse si duse departe de catre vant."
Repet, aceasta a fost doar o reproducere a acestuia, astfel incat sa poata fi oarecum inteleasa. Despre supararea aborigenilor si colonizarea pamantului vom vorbi insa mai tarziu. Acum, as vrea sa va spun cateva cuvinte despre Aborigeni, si despre istoria lor dinainte sa apara colonizatorii:

Aborigenii sunt fondatorii reali ai Australiei deoarece au venit pe acest pamant cu mii de ani inainte ca albii sa il descopere. In 1988, albii au celebrat 200 de ani de la asezarea lor in Australia. Dar aborigenii au fost aici de cel putin 40.000 de ani. Cand albii au venit in Australia, ei au invadat un pamant ce le apartinea deja aborigenilor.
Nimeni nu stie unde exact au trait aborigenii inainte sa vina in Australia. Se stie ca ei au venit aici de undeva din Sud-Estul Asiei, si-au parasit casele, si au calatorit in canoe pana in Australia.
Pentru mii de ani, aborigenii au spus povesti despre monstrii ingrozitori si infricosatori, ce locuiesc in mlastini. Astazi, numim acesti monstri "bunyips" (intraductibil in romana). Se crede ca unul din acesti "bunyips" chiar a existat, fiind un animal preistoric numit diprotodon, ce arata ca un liliac, dar avea marimile unui rinocer si cantarea aproximativ 2 tone. Era erbivor si, fiind marsupial, cara puii in marsupiu. Diprotodonii au murit acum aproximativ 20.000 de ani. Asta a fost cu mult dupa venirea aborigenilor in Australia.

"Acesta este trecutul, de la inceputul sau. Pamantul si oamenii au fost creati de Spirite. Au facut raurile, apa, prapastiile, dealurile, pietrele si toate lucrurile vii. Ei ne-au dat lucruri de vanatoare, au dat fiecarui trib o bucata de pamant, ne-au dat toteme si Visuri."
Ceea ce doresc sa scriu acum, este o scurta lamurire, si o mica deviere de la subiect. Aborigenii credeau ca lumea a fost facuta de Stramosi, inca din Timpul Viselor. Stramosii au creat tot: pietrele, muntii, plantele, animalele. Ei i-au facut si pe aborigeni. Stramosii au lasat semne prin care aratau locuri sacre.Aborigenii soseau in apropierea acestor locuri sacre si faceau diferite ritualuri si ceremonii, din care niciodata nu lipsea cantecul.
Dar uite ca m-am lasat atras de aborigeni si de Stramosi, si nu am ajuns la lamurirea pe care vreau sa o fac, cea cu privire la asa-numitul Timp al Viselor.
Asa cum cred ca ati observat, Timpul Viselor este perioada de dinainte de aborigeni, perioada in care Stramosii au creat lumea. Legendele din Timpul Viselor sunt o parte din literatura australiana, si reprezinta baza culturii si religiei aboigenilor. Este perioada de acum 65.000 de ani, si contine multe intamplari: cum a fost facut Universul, cum au fost creati oamenii si multe altele.

Colonizarea

Am ajuns si la marele capitol al colonizarii Australiei. Intai as vrea sa spun cateva cuvinte (cica :)) ) despre exploratorii care au avut o legatura cu Australia.

Williem Janszoon (1570-1630), a fost un navigator olandez si un guvernator colonial. El a fost la bordul vasului "Dufyken" care, in 1605 a fost trimis din Bantam in Indiile de Est pentru a cauta Noua Guinee, un pamant despre care se spunea ca e foarte bogat in aur. A intrat in Golful Carpentaria si a a incercat sa puna piciorul pe coasta de est a Capului York, in Queensland, in 1606, crezand ca este o parte din Noua Guinee.Oamenii sai insa, au fost nevoiti sa lupte cu aborigenii. El a plecat, si a navigat inca 320 de km, cu impresia ca aceea fusese intr-adevar Noua Guinee.
Dirk Hartog(tot olandez) a fost trimis catre Java, in Indiile de Est, pe o noua ruta descoperita in 1611. Aceasta avea avantajul unor vanturi foarte puternice, denumite "Vanturile Urlatoare" (sau ceva de genul asta, nu am gasit exact o traducere, asa ca va rog, daca stie cineva sa-mi spuna in acest topic). Nava sa a fost trimisa de vanturi prea departe de est, si Hartog a aruncat ancora pe o mica insula (numita Insula Dick Hartog, acum) din coasta de vest a Australiei pe 25 octombrie 1616. El este primul european cunoscut care a pus piciorul pe solul Australiei.

Endeavour

Expeditia lui "Endeavour" a parasit portul Plymouth, Anglia, in anul 1768, cu nu mai putin de 94 de oameni la bord.Pentru 8 luni a navigat "Endeavour", oprindu-se in Insulele Madeira, Rio de Janeiro si Tierra de Fuego (Tara de Foc), pentru reparatii, mancare si apa. Cook si oamenii sai au stat in Tahiti timp de 3 luni. Au facut un fel de telescop din lemn pe plaja, si au urmarit tranzitia planetei Venus.
Pentru urmatoarele 2 luni, Cook a cautat in sud, in speranta gasirii unor pamanturi necunoscute.Nu a descoperit nimic si s-a intors aproape de Noua Zeelanda, ce fusese descoperita de Abel Tasman, cu 125 de ani in urma.In octombrie 1769, pamantul a fost observat si Cook a navigat in urmatoarele 6 luni in jurul Noii Zeelande. Calatoria lui Cook a dovedit 2 lucruri: ca Noua Zeelanda e divizata in 2 insule si ca nu era o parte din pamantul necunoscut din sud.
In martie 1770, Cook a parasit Noua Zeelanda si a navigat catre vest. Spera sa ajunga in Tasmania, dar un vant a trimis "Endeavour" catre nord.Pe 19 aprilie au observat un colt al coastei de sud a Australiei. Pentru urmatoarele 4 luni, Cook a navigat catre coasta de est a Australiei. Teritorii importante au fost vazute si numele si coasta au fost trecute pe harta. Cook a continuat sa navigheze, pana a ajuns la Capul York, cel mai nordic punct al coastei de est. Pe 13 iulie 1771, la 3 ani de la inceputul calatoriei, Cook si oamenii sai s-au intors in Anglia.

Colonizarea detinutilor

In august 1786, guvernul britanic a decis sa creeze o asezare a detinutilor in "Noua Tara a Galilor de Sud". Asta ii va permite Angliei sa pretinda Austrlia si sa opreasca Franta sau Spania de la o lua. Artur Phillip a fost ales liderul "Primei Flote" de detinuti catre Golful Botany. Au fost 11 nave in "Prima Flota", cu 6 din ele transportand detinutii. Acestea 6 aveau sub punte zone special construite, unde inchideau detinutii. In jur de 1500 de barbati, femei si chiar copii au navigat cu "Prima Flota", care a parasit Anglia pe 12 mai 1787.
"Prima Flota" a ajuns in Golful Botany pe 18 ianuarie 1788. Capitanul Phillip a realizat curand ca portul nu era asa de bun, cum il descrisesera Banks si Matra. Golful era superficial si vasele nu erau protejate de furtuni si vanturi puternice. Portul Jackson era la doar cativa kilometri spre nord. Cook a spus ca ar fi un port mai bun, dar Phillip a decis ca trebuie sa-l vada el insusi. Mai tarziu el scria:
"Am intrat in Portul Jackson, dupa-amiaza si am avut satisfactia de a gasi cel mai bun port din lume, in care mii de navigatori se puteau plimba in cea mai perfecta siguranta."
Phillip si oamenii sai au explorat portul pentru 2 zile. Au gasit o pestera cu apa rece,larga, in care navele puteau ancora foarte aproape de coasta. Phillip a numit-o Pestera Sydney, in onoarea Lordului Sydney, un guvernator care l-a ajutat sa aranjeze calatoria. Apoi Phillip s-a intors in Golful Botany si a comandat ca celelalte vase sa navigheze inspre nord, catre Pestera Sydney. Pe 26 ianuarie, Phillip a mers si el la Pestera Sydney, cu un mic grup de marinari si de detinuti.
"Lady Juliana" a fost prima nava din "A doua Flota" care a sosit la Pestera Sydney. Inainte de sfarsitul lui iunie 1790, inca 4 nave au sosit. "The Justinian" a venit prima, aducand o mare incarcatura de mancare care a salvat colonia de la infometare.

Primii ani

Guvernatorul Phillip a parasit Sydney in decembrie 1792. Pana atunci asezarea a supravietuit primilor si celor mai rai 5 ani. Sydney a fost un loc dur, dar era inca acolo si populatia crestea. Intre perioada in care Guvernatorul Phillip a fost gata de plecare, inainte de 1821, au fost 4 conducatori, John Hunter(1795-1800), Phillip King(1800-1806), William Bligh (1806-1808), si Laschlan Macquarie(1810-1821). Coruptia a ruinat vietile celor mai multi ofiteri si oficiali guvernamentali, care au ordonat ca in incarcatra vaselor sa apara si romul, care sa le fie trimis lor, unde il tineau in lazi, alaturi de mancare, pana cand oamenii aveau o nevoie atat de disperata de mancare si bautura, astfel incat cumparau ceea ce le apartinea lor de drept. Alimentele erau vandute la preturi foarte mari. Doi conducatori nu au fost de-acord cu aceasta coruptie, dar au esuat oprirea ei, ulterior fiind inlocuiti (John Hunter si Phillip King).

Alti conducatori

John Macarthur este cunoscut ca omul care a avut influenta in aducerea industriei de lana in Australia. Deoarece el a fost cel ce controla aproape tot in Australia, verifica armata si detinutii fortati sa munceasca pe pamantul sau. Insa, dupa o disputa cu unul din ofiterii seniori, a fost trimis in Anglia pentru o "perioada de proba". A demisionat din pozitia de conducator al armatei, ceea ce inseamna ca nu a fost sever pedepsit pentru actiunile sale. A luat putina lana de la ferma sa din Parramatta si a aratat-o oficialilor londonezi, care au fost impresionati de ce au vazut.In 1805, Macarthur a primt inca 200 de hectare de pamant, si cand s-a intors in colonie, a sosit cu oile dupa el. In colonie a dezvoltat rasa de oi merino. Cand noul guvernator a sosit, Macarthur s-a intors in Anglia, unde si-a petrecut timpul invatand despre oi si despre lana, si convingand guvernul britanic ca Australia poate deveni un foarte mare exportator de lana. John Macarthur a fost comemorat in Australia prin imprimarea chipului sau pe vechea bancnota australiana de 2 dolari.
Arthur Phillip s-a nascut in Londra pe 11 octombrie 1738. El este fiul lui Jacob si Elizabeth Phillip. El a participat la crearea unei fundatii pentru copiii cu probleme si prima data cand a mers pe mare, a facut-o cu o nava de comert. Phillip s-a alaturat mai tarziu Marinei Roiale, si a fost promovat la rangul de locotenent. Un an mai tarziu s-a insurat,s-a pensionat, fiind platit cu jumatate din salariu in continuare, si petrecand timpul la casa sa din Hampshire. In 1474, Phillip a revenit pe mare, la bordul unei nave portugheze, si ca (,) conducator al acesteia, si al incarcaturii de detinuti de pe aceasta. A condus-o peste Atlantic, lucru ce avea sa-i schimbe viata.A revenit in Marina Roiala in 1778, si s-a retras din nou in 1784. Cand, in octombrie 1786, secretarul Marii Britanii, Lordul Sydney, i-a propus sa fie Guvernator al "Asezarii Penale din Golful Botany", Phillip avea 48 de ani si avea sa lucreze ca un inspector al Amiralitatii pentru mult timp. Phillip a parasit Australia ("New South Wales") in decembrie 1792 intr-o sanatate precare, dar revenit in Londra, s-a reangajat in marina, si a atins gradul de amiral in 1801. A murit in orasul Bath, in august 1814.

Lachlan Macquarie

Lachlan Macquarie a fost guvernatorul coloniei "Noua Tara a Galilior de Sud" (Australia), din 1810 pana in 1821. A primit numele de "Parintele Natiunii" pentru coordonarea noii colonii, pentru multele cladiri, strazi si poduri pe care le-a construit pentru a crea primul oras in adevaratul sens al cuvantului in Australia. Macquarie a fost nascut in insula Ulva din Scotia, pe 31 ianuarie 1761. Tatal sau a fost un tamplar de meserie, care, in 1772, si-a luat familia si a calatorit in orasul Mull, unde a luat in arenda 75 de acri de la Ducele de Argyll.
La 15 ani, Macquarie s-a inscris ca voluntar in Armata Britanica si a fost rapid promovat in batalionul al doilea, regimentul 84, cunoscut si sub numele de "Royal Highland Emigrants", si a servit in Canada, la Halifax, si in alte regiuni din Noua Scotie. A fost promovat la rangul de locotenent in regimentul 71, in ianuarie 1781, si a efectuat datoria de garnizoana in New York si Charleston, in ultimele etape ale Razboiului de Independenta American. S-a intors in Scotia, si pentru urmatorii 5 ani, a trait ca un fermier, impreuna cu familia sa. La varsta de 25 de ani, s-a intors in armata, in regimentul 77, incepand o perioada lunga in India, unde a vazut un seviciu mult mai activ in lupta pentru castigarea subcontinentului de sub stapanirea Marii Britanii.
In aprilie 1809, Macquarie a fost numit Guvernator al Australiei, desemnat sa ia aceasta pozitie de la predecesorul William Blighm din cauza coruptiei de care a fost acuzat acesta. A devenit Guvernator al Australiei pe 1 ianuarie 1810. "Perioada sa de proba" a coincis cu un numar extrem de mare de detinuti trimisi in colonie. Solutia sa a fost sa demareze un proiect ambitios, construirea unui oras in toata puterea cuvantului, cu cladiri drumuri, strazi. Imediat dupa acest oras au urmat altele, pentru a putea avea toti detinutii un loc. El a incurajat buna-purtare a detinutilor in comunitate, prin intermediul biletelor-de-concediu.
Aceasta politica de incurajare a detinutilor si a fostilor condamnati l-a adus in conflict cu influenta si conservatoarea sectiune a societatii locale. Acest grup, cunoscut ca "exclusivistii", vroia restrangerea drepturilor civile si privilegiilor judiciare doar pentru sine.Foarte multi din acesti colonisti au avut si prieteni influenti in cercurile de politica englezesti. Frustrarea si crizele recurente de boala l-au facut sa-si dea demisia in mai multe randuri. Pana la urma, mandatul sau s-a sfarsit in 1821 si el a murit doar 3 ani mai tarziu, in 1824.
Sunt foarte multe locuri in Australia numite dupa aceasta personalitate importanta, inclusiv un rau, strazi si un lac. Imaginea sa a aparut, de asemenea, pe timbre.

Rebeliunea Castlehill

Multi dintre detinutii de la acel timp erau irlandezi, care au respins guvernul englez, ce-i trimisese in Australia. Urau munca grea pe care erau fortati sa o faca,regimul brutal pe care il suportau, si modul in care erau tratati de superiorii lor.Detinutii au evadat la 8 dimineata, duminica, pe 4 martie 1804. Doua sute dintre ei au lucrat impreuna, incendiind cladiri si cautand arme. Au luat tot ce au putut gasi, inclusiv sabii, flinte, baionete si furci. Au marsaluit pana in Parramatta, si apoi pana in Sydney.Acolo, ei au luat controlul navelor, si au scapat din port si din colonie. De dimineata, aceste lucruri au ajuns la urechile guvernului britanic, care a trimis trupe dupa detinuti. Acestia au fost prinsi la Dealul Vinegar. A avut loc o batalie, si detinutii au pierdut. Aproape 50 dintre ei au fost impuscati si omorati, si multi altii capturati si raniti. Instigatorii rebeliunii au fost biciuiti fara mila.

Razboiul Corean (Implicarea Australiei in el)

Pe 25 iunie 1950, armata Coreei de Nord a trecut Paralela 38, catre Coreea de Sud. Paralela 38 este drumul care desparte cele 2 natiuni, si numele lui vine de la faptul ca este la exact 38 grade, latitudine nordica. Inainte de seara de 26 iunie, tancurile nord-coreene au ajuns in Seul, capitala Coreei de Sud si ziua urmatoare au intrat in oras, atacandu-l.
In momentul declansarii razboiului, Australia tocmai scapase de una dintre cele mai devastatoare inundatii din istorie, si stirile despre Razboiul Corean au avut o importanta redusa.Americanii au trimis imediat sprijin aerian si naval catre Coreea de Sud, iar Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite a cerut imediat tuturor membrilor sai sa trimita sprijin Coreei de Sud, pentru a ajuta la respingerea atacurilor nord-coreene. La data de 29 iunie 1950, premierul Australiei, Robert Menzies, a respectat ordonanta, si a pregatit imediat 2 nave ale Marinei Regale: distrugatorul Bataanand si fregata Shoalhaven.Mai tarziu, sprijinul australian a fost majorat la 3 batalioane de infanterie, un escadron de luptatori, un portavion, 4 distrugatoare si 4 fregate. Pentru australieni, care nu stiau nimic de intamplari si de originile razboiului, sprijinul trimis nu a fost o problema controversata. Primul ministru Arthur Fadden a hotarat trimiterea acestui sprijin (in timp ce Menzies era in America), apoi a declarat ca forte terestre vor fi furnizate si in ziua urmatoare un potop de voluntari s-a prezentat la birourile de recrutare in toata Australia. Australia era atunci o brigada de voluntari ai armatei permanente, Commonwealth-ul Britanic de Ocupare a Fortei (CBOF) si de veterani ai Celui de-al doilea Razboi Mondial. Cea mai mare parte a fortelor ONU au constituit-o puscasii marini maericani, comandati de generalul armatei SUA, Douglas MacArthur. Implicarea Australiei a avut pana la urma un cuvant greu de spus, in victoria Coreei de Sud.

Aceasta a fost doar o parte din istoria minunatei Australii. Sper ca v-a placut .