Locuit din timpuri străvechi, o mare parte a teritoriului Belarusului (Rusia apuseană), a intrat, începând din secolul IX, în componența Rusiei Kievene. În secolele XI-XII, în condițiile fărâmițării feudale, pe teritoriul Belarusului s-au constituit mai multe cnezate între care: Poloțk-Minsk, Turov-Pinsk și Smolensk. În secolele XIII-XIV, treptat, teritoriile Belarusului au fost cucerite de lituanieni și incluse în Marele Ducat al Lituaniei (din 1569, Rzecspospolita). În această perioadă a apărut denumirea de „Rutenia Albă” („Rusia Albă”) pentru teritoriile de vest ale Rusiei. La sfârșitul secolului XVIII, teritoriul Belarusului a fost anexat de Rusia. Populația din Belarus a participat la evenimentele revoluționare din 1905-1907, precum și la cele din februarie și noiembrie 1917. În timpul Primului Război Mondial, Belarus a devenit teatrul de luptă al beligeranților, partea de vest a țării fiind ocupată de trupele germane. În noiembrie 1917, în Belarus s-a instaurat puterea sovietică, iar la 1 ianuarie 1919 s-a constituit R.S.S. Bielorusia. Prin tratatul ruso-polon de la Riga (martie 1921) partea de vest a Belarusului a trecut la Polonia. La 30 decembrie 1922, Belarus a intrat în componența U.R.S.S; în noiembrie 1939, Belarusul apusean a fost inclus în R.S.S. Bielorusia. Ocupat în 1941 de trupele hitleriste, în Belarus s-a organizat o puternică mișcare de partizani. În iulie 1944, a fost ocupat de trupele sovietice. La 25 august 1991 Belarus și-a proclamat independența.

Belarusul in Evul Mediu